Conacul Şerban Cantacuzino


Categorie: Conace
Perioada: 1658, transf. sec. XIX
Importanta: A
Cod LMI: PH-II-m-A-16468
Adresa: f.n.
Localitate: sat DRĂGĂNEŞTI; comuna DRĂGĂNEŞTI
Judet: Prahova
Regiune: Muntenia

Imagini

Nu exista imagini

Imagini de arhiva

Nu exista imagini de arhiva
 

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate


Descrieri/Comentarii

emilia / 02-Feb-2010

La 25 iulie 1658 Mihnea al III-lea ii intarea lui Serban Cantacuzino postelnic satul Draganesti cu casele. Este prima mentiune a acestor edificii despre care aflam mai tarziu ca au fost construite special pentru Serban, viitorul Domn. Prin mosteniri succesive, mosia si conacul ajung in posesia descendentilor familiei Cantacuzino pana spre mijlocul secolului al XIX-lea, cand sunt scoase la vanzare. Le cumpara Anastasia Xenocrat, ctitora bisericii noi, "Sf. Imparati" din Draganesti. Casele mai exista inca in mijlocul fostului parc ce inconjura proprietatea, afectate de transformari si modernizari si inconjurate pe trei laturi, cea de a patra fiind un parau, de un zid de incinta scund inspre partea intrarii si mai inalt spre rasarit, construit din caramida, partial casetata cu piatra de rau. Conacul a fost ridicat pe un plan dreptunghiular deasupra unor pivnite adanci, pastrate intacte. Printr-un garlici situat pe latura de vest, se patrunde in pivnita mare, impartita prin trei arcade semicirculare sprijinite pe doi stalpi centrali si doi pilastri, in doua nave, fiecare boltita cu cate un cilindru longitudinal. Pe peretele opus intrarii se afla o fereastra de aerisire cu un grilaj traforat in piatra, cu motive de romburi si cercuri. Pivnita mica, aflata la nordul celei mari, este mai simpla, cu bolta in leagan. Paralel cu pivnita mare este un gang boltit cu semicilindru, cu acces direct din exterior, de la primul nivel al loggiei-foisor. Deasupra pivnitelor se afla parterul, care pastreaza zidurile perimetrale originare si partial compartimentarea interioara. Golurile ferestrelor si ale usilor au fost modificate, iar pe latura nordica foisorul de intrare, caracteristic constructiilor epocii, a fost transformat intr-un corp de cladire  decrosat.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)